Am fost la pomul lăudat și nu am plecat cu traista goală.
Despre Viscri a curs multă cerneală, de când Prințul Charles și-a cumpărat o casă de vacanță chiar în centrul satului și își petrece verile pe ulițele cu gâște, unde vitele vin singure la apus acasă într-o cadență ancestrală.
Aflat undeva la răscrucea dintre boemie, istorie și comunități defavorizate, Viscri și cetățile fortificate ale Transilvaniei fascinează și atrag curioșii, care, sătui de Valea Prahovei, trec Carpații pentru o altfel de experiență.
În primăvara lui 2021, timid, după perioada de lockdown și restricțiile de circulație, am organizat primul MTB Camp pe Colinele Transilvaniei, într-o gașcă mișto de 10 oameni, la care s-au adăugat prieteni de la ture mai vechi pe parcurs.
Gazdă ne-a fost Rupea, unde am înoptat chiar sub cetate, la adăpostul unor ziduri înalte cum doar la porțile transilvănene găsești. Ospitalitatea e la ea acasă la Rupea, nu am putut refuza gazda, așa că am plecat pe traseu în prima zi cu un energizant autohton homemade.
Cetatea Rupea
Red Bull autohton din prună și Cetatea Rupea
După ce am fentat o ploaie zdravănă (thanks Garmin), ne-am pornit la drum. Ne-am propus să facem un traseu de recunoaștere de 12 km pe dealurile dintre Rupea și Viscri, ignorând sfaturile localnicilor de a parcurge drumul ca-n palmă, proaspăt asfaltat.
Nici nu am pornit bine pe traseu că peisajul ne-a lăsat cu gura căscată. A trebuit să ne întrebăm unii pe alții dacă suntem tot în România. Nu știam dacă nu suntem cumva în Irlanda sau Elveția, poate.
Iarba chiar e mai verde de partea cealaltă a munților.
Nu o să vă mint, am făcut și push-bike pe ceva porțiuni, dar nu doar urcușul ci și peisajul ne-au tăiat răsuflarea la fiecare pas.
GPS-ul ne-a băgat pe cărări mai puțin bătătorite și pe traseu sunt nenumărate stâne, așa că am mers cu precauție și după un ultim push am văzut cum din deal ni se arată în zare Viscri, cu zidurile lui colorate și ulițele desfundate.
Tronând deasupra satului, biserica fortificată ne aștepta să îi ascultăm istoria seculară.
Tot la biserica fortificată am găsit și o expoziție de teracotă pictată, omniprezentă în casele din zonă, devenită trademark local. La fel ca Prințul Charles.
Am avut marea șansă să ajungem în Viscri într-o zi de vineri, ceea ce ne-a ferit de mulțimi, mașini parcate în fața caselor și pelerinajul orășenilor. La apus am putut vedea localnicii ieșiți în poartă în așteptarea văcuțelor dar și gâscani care se umflau în pene și mai-mai să ne atace spițele. Am înțeles că tihna și lumina caldă a apusului pe zidurile caselor colorate sunt, de fapt, motivul pentru care Viscri, a fost numit de mulți, cel mai frumos sat al României.
Escorta noastră până la ieșirea din sat
Ne-am întors pe șosea la cazare după o ploaie de primăvară și parcă totul era și mai verde! La cazare am fost așteptați cu bucate alese ardelenești dar și cu un bulz de pomină, am stat la povești și am pregătit traseul de a doua zi.
Mic-dejunul campionilor, jumări, carnați de vânat și slană.
A doua zi am petrecut-o poate pe cel mai bun single-trail din țară, într-o buclă ce a parcurs dealurile și pădurile dintre Viscri, Meșendorf și Criț. Ne-am simțit energizati și ne-am bucurat din plin de peisajele de la umbra pădurilor cu cerbi în potecă, dar și de priveliștile oferite de bisericile fortificate din vale.
Seara ne-am întors obosiți dar fericiți și am pus de un barbecue și o pălincă sub cetatea Rupea, în curtea unde am fost găzduiți.
Duminica, am făcut o tură pe șosea până la Coloanele de Bazalt de la Racoș, lacul de Smarald și Castelul Sükösd-Bethlen, unde un ghid foarte amabil ne-a povestit istoria locului și ne-a fascinat cu poveștile nobilimii maghiare care nu demult stăpânea tot ce era între zidurile brăzdate de timp și ploi, dar și toate pădurile dimprejurul castelului.
Ne pare bine că am pariat pe România și suntem încântați să spunem că a fost probabil una din cele mai reușite ture ale noastre, de la peisaje, la cazare, la oameni, totul a fost la superlativ.
Și acum, până și Bill Gates ar spune că îți dai restart într-un astfel de peisaj.
Auziți jingle-ul Windows? Eu da! O fi de la vaccin.
Dacă v-a plăcut povestea și vreți să experimentați un mountain-bike camp în Transilvania pe pielea voastră, avem vești bune. Urmează ediția de toamnă a Transilvania MTB powered by OnAdventure iar înscrierile sunt încă deschise. Rezervați-vă locul din timp, locurile sunt limitate la 10.
Toate detaliile , aici